M-am intrebat mereu ce simte un barbat cand afla ca va deveni taticul unei fetite. Il intrebam pe sotul meu, in urma cu ani, ce-ar simti el daca ar afla ca pe langa minunea de baiat va avea si o fetita. Si in momentul in care si-a imaginat intamplarea, i s-au umplut ochii de lacrimi.
Anul asta ceea ce era doar o ipoteza a devenit realitate. Si-au inceput emotiile, si intrebarile, si planurile de viitor. Si taticul se intreaba daca va face fata pleiadei de admiratori ai fiicei. Si a inceput sa se gandeasca la strategii de aparare a pruncutei lui impotriva dezamagirilor din dragoste. Si a inceput sa-si aminteasca de „victimele” din anii sai de imaturitate, si deja se ingrozea la gandul ca s-ar putea sa roiasca si prin jurul fiicei sale Don Juani invatati sa fure inimi si sa dispara in zari indepartate.
E mai greu pentru un tatic sa aiba o fetita, decat un baietel. Eu asa cred. Se intreaba cum o sa faca fata gingasiei ei, felului in care il va ruga una sau alta, iar el n-o va putea refuza…
Dar nimic nu se compara cu mandria unui barbat care urmeaza sa-si tina in brate fetita, bucuria lui ca un ingeras cu ochi mari si sufletel curat isi va lasa viata in mainile lui puternice, chiar si atunci cand va fi mare si, aparent, stapana pe destin. Un tata de fata e coplesit de responsabilitatea pe care o are fata de fiica sa, e coplesit de indoieli, ca nu stie ce s-o invete, sau cum s-o-nvete mai bine.
Mi-ar placea sa fiu in sufletul tatalui de fata. Mi-ar placea sa-i vad inima tremurand, dar ma multumesc doar sa-i simt sarutul tremurat pe burtica mea nazdravana si sa-i aud glasul dulce cantand: „Are tata o fetita frumusica foc!” 🙂
Nouria Nouri's Blog 
Si pt ca fetitele seamana cu taticii in general…sa vezi cand se va naste ce mandru va fi…si mai ales grijuliu cand va creste…eu il vad pe cumnatul meu,cu nepotica mea..este ceva ce nu credeam vreodata ca un barbat este in stare…minunat,iti spun eu ca se va implica mult….sa dea D-zeu sa fie sanatoasa,ca dorita este nespus de mult si sa va bucurati de amandoi in liniste,fara greutati si nelinisti sufletesti….numai bine va doresc!!!!!
Mi-au dat lacrimile citind ce-ai scris….pentru ca in urma cu 5 ani mi-am pierdut tatal, si o data cu e visul „demodat” de-a dreptul ca el sa ma duca la altar daca vreodata ….
Niciodata nu am stiut ce mult mi-am iubit tatal pana nu l-am pierdut..la fel niciodata nu am stiut ce mult m-a iubit el pe mine decat cand cineva apropiat a inceput sa-mi povesteasca dupa ce deja chipul lui era deja numai in sufletul meu grijile si framantarile lui nestiute de mine despre cat ii era de greu ca am plecat departe, cat suferea cand eram stresata, obosita, si cat si-ar fii dorit sa ma poata proteja si ajuta in toate….
Legatura intre tata si fiica e speciala, complice, initial incepe cu „alianta” poznelor copilariei, continua cu lectiile de viata , practice mai ales, e rau incercata in adolescenta cand rebeliunea si incapatanarea sunt pe ambele fronturi: cred ca atunci e momentul de glorie al mamei; devine calma, linistita, trainica atunci cand vietele se separa: fiica pleca pe drumul ei si tatal ramane pe al sau…fericit ca a reusit sa-si creasca copila si sa o pregateasca pentru ce urmeaza…..
Lucrand intr-o sectie de pediatrie vad cu cata obisnuinta e tratata mama(fiind cea care ramane internata) si cum chipul prucului/pruncei se lumineaza cand undeva la ora 14, apare in usa tata, cu fructe, ceva frumos, dulce, sau pur si simplu…vine tata…-replica si prezenta magica care instant calmeaza si face un copil sa zambeasca….
Si ca sa termin intr-o nota mai optimista decat am inceput…adresata mai ales lui Daniel: Sadoveanu spune in „Fratii Jderi”: e mai usor sa pazesti un card de iepuri decat o fata……:))
ce simt barbatii ramane mereu o enigma…de ce isi adora fetitele( unii dintre ei), de ce le fac printese si de ce alergam toat aviata ca un barbat, barbatul nostru, sa ne faca sa simtim aceleasi sentimente este, desigur o alta enigma! felicitari pentru subiect!
Din cate il cunosc eu pe tata sunt sigur ca va fi cel mai mandru tata din lume.
Inainte sa-mi bag baiatul mic la baita de seara trebuie sa va raspund, ca prea mi-ati scris frumos!
Si incep cu irina. Suntem chit. Si tu m-ai facut sa plang, si mai mult, m-ai facut sa-mi fie dor instantaneu de tatal meu care e departe, dar a carui iubire o simt indiferent de distante. Iar momentul descris de tine, cu intrarea pe usa de spital a tatalui m-a facut sa constientizez ca asta e realitatea: tatal este, dupa cum spui, „prezenta magica care instant calmeaza si face un copil sa zambeasca”. Si pentru incurajare si imbarbatare, o sa-i transmit lui Daniel vorba lui Sadoveanu. N-o sa mai doarma la noapte! 🙂
Abia asteptam, nor_alb, sa-i vedem fetisoara! El isi doreste sa semene cu mine, iar mie mi-ar placea sa semene cu el. Ramane de vazut care va fi realitatea. Important, insa, este sa fie sanatoasa si norocoasa, ca iubita e, peste masura!
Cristiana, e un mister ce-i in sufletul si in mintea lor, dar tocmai de aceea ii iubim atat de mult, nu? 🙂
Da, Cornel, este si va fi ca un paun! 🙂
Ma bucur pentru fericirea voastra de viitori parinti de fetita dulce si gingasa! Sa va traiasca si cand va veni pe lume, sa va aduca doar bucurii si multa multa iubire!!
Cat despre sufletul taticilor d fetite, cred ca ei, tatii, se maturizeaza complet, sufleteste cel putin, abia dupa ce au si o fetita… Fiindca se gandesc, vrand sa protejeze, la tot ceea ce ai spus tu.. La cum erau ei… odata. Asta daca sunt niste tati adevarati, cu multa iubire pentru partenera, pentru fetita si pentru familia lor…
Sunt di unii barbati care nu stiiu a fi tati. Indiferent ce ar avea, baieti sau fete… Dar aceia, de obicei, nici oameni, soti.. si suflete nu stiu sa fie… Din nefericire…
Tu transmiti mult optimism, fericire, profunzime si gaingasie cand scrii.
Asta fiindca ai o famiilie fericita, frumoasa si esti, ca atare, un suflet implinit!
Dar, in acelasi timp, stii sa allegi cu intelepciune temele si pui de fiecare data punctul pe i.
Iti citesc cu interes articolele si te felicit sincer pentru felul tau de a scrie si de a fi!
Petruta Ionescu
Esti buna cu mine si sper sa ma ridic la inaltimea aprecierilor tale, petrutza! Multumesc!
sa fii convinsa ca asa este!
duminica frumoasa tie si tuturor!
…unii spun ca ala e barbat,care are baiat…altii ca cel care are fata…ei bine , sa stie toti : ala e Barbat care are si baiat si fata…!…( adica la fel ca mine ) Sunteti prototipul familiei perfecte !! Mult succes !!!
Mi-a placut mesajul tau, Ovy, fiindca ti-am simtit mandria in vorbe! Si ce poate fi mai emotionant decat un tatic care se topeste atunci cand vorbeste de copilasii lui? Mult noroc si voua!
Si eu imi amintesc cu mult drag de clipa cand a venit pe lume fiica mea. Pe acea vreme (1978) nu se faceau ecografii…aflai ce ai in momentul cand aduceai pe lume „minunea”. Cred ca era mult mai emotionant.
Anul trecut cand am aflat ca voi avea o nepoata am si inceput sa-mi imaginez cum va fi si incercam sa ii zugravesc chipul in mintea mea. Mi-am dorit mult ca primul meu nepot sa fie o fetita (la al doilea cred ca o sa am aceiasi dorinta) si micuta sa aiba ochisorii albastri ca si taticul ei. Si uite ca Dumnezeu parca m-a auzit. Ai sesizat si tu ce ochi minunati are Nora.
Sunt tare mandra cand la pozele ei postate de mine pe Netlog se aduna comentarii frumoase.
Si fiica si ginerele meu sunt fericiti de minunea care le umple casa…Cand Nora spune „mama” si „tata” li se umezesc ochii…
Mandru tare e taticul – Nora seamana mai mult cu el. Il citez – „Ma gandesc inca de pe acum cum o sa stau si o sa o astept sa vina de la vreo petrecere sau vreo intalnire…o sa-mi ascut inca de pe acum baioneta si o sa-mi lustruiesc pusca !”
Iti mai spun ceva, ce am observat in multe cazuri.Fetitele inca de mici par a fi mai atrase de taticul lor. Deci…pregateste-te inca de pe acum sa faci fata „geloziilor” care te vor cuprinde ! :))
Ce frumos povestesti, Ruxandra de Nora ta! E, intr-adevar, frumoasa foc, iar ochii ei sunt de-a dreptul fascinanti. Sunt convinsa ca va avea mult de luptat taticul cu petitorii. 🙂
Sa stii ca m-am gandit si eu la „geloziile” despre care vorbesti. Pana acum eu eram printesa rasfatata. Va trebui sa ma obisnuiesc cu gandul ca vom fi doua printese in sufletul lui. 🙂
Din tot sufletul va doresc sa fiti fericiti si sanatosi, sa aveti grija unul de altul ,problemele sa va ocoleasca , iar armonia si fericirea pe care o emani acum prin ceea ce scrii sa dainuie multi ani de acum in colo in familia voastra frumoasa!
Ma bucur foarte mult pentru voi. Sunteti o familie unita si moderna, frumoasa si acum intregita cu o fiinta gingasa si sensibila CARE VA ADUCE FERICIRE ACESTUI CUPLU. Eu cand s-a nascut fiica mea eram bucuros pesta masura dar si un pic gelos ca nu are cine sa-mi poarte numele mai departe. Sotia mi-a spus ca nu mai vrea sa aibe inca un copil. Au fost oarece probleme la nastere. Acum ma bucur si sunt mandru de fata mea care este un inger si care imi ofera numai satisfactii si bucurii. Ca tata este o responsabilitate in actul educatiei dar si in ai crea increderea in sine pentru a-si putea lua viata in mainile sale si a putea zbura singura in zorii diminetilor cand va fii pe picioarele propii. Parintii sant „arcul” care imprima atat siguranta cat si puterea in copil, iar la varsta cand devine adolescent, el isi alege directia care o vrea in viata. Eu sunt fericit ca am putut sa-i imprim fetei mele acea educatie de a respecta pe cel de langa noi, si de a ajuta pe oricine ii cere acest lucru. Ma rog la Bunul Dumnezeu ca si tu Nouria sa ai un ingeras de fetita sanatoasa si sa o iubiti alaturi de fratiorul ei. Va urez fericire deplina ! Va pup, Sorin S.
Complex. Si noi acum suntem insarcinati a doua oara. Primul e baiat. La sarcina a doua nu vrem sa aflam sexul pana la nastere, dar eu as vrea sa fie fetita. Cu siguranta vor urma aceleasi probleme de tata, dar sunt pregatit. Psihic. Cred. Sunt? Hmmm
Ce frumos mesaj! M-ai emotionat, tatic pregatit! O sa te vizitez si eu, si o sa astept vestea cea mai buna: ca e fetita. Sa fiti fericiti!