Holiday Splendors de la Sabon, cadoul pe care mi-l doresc de Crăciun

20 11 2018

Am avut bucuria să fiu printre primii care au testat noua colecție ”Holiday Splendors”, aseară, la cochetul eveniment organizat de Sabon. Știți ce senzație am avut după ce am întins pe mâini crema cu woody patchouli? Că nu este mâna mea. 🙂 Pielea s-a hidratat atât de repede și bine, încât imi venea să dau mâna cu toată lumea prezentă la Funky Resto-Bar ca să simtă ce mână catifelată am. Cât despre miros, ce să vă mai zic? Întotdeauna am considerat că produsele Sabon au cele mai delicate arome. Inspirate de o călătorie în natură, produsele ”Holiday Splendors” au un parfum discret, dar plăcut care reunește note florale și mirodenii. Acesta se deschide cu note de portocală combinată cu scorțișoară și nucșoară, dar și cu note de trandafir și violete care se amestecă armonios cu ambra și se încheie în note plăcute de patchouli, vanilie și boabe de tonka.
Din noua colecție inspirată de natură fac parte, pe lângă crema de mâini despre care v-am povestit, și gelurile de duș, săpunurile, laptele de corp, spuma de baie, pudra minerală, lumânările parfumate și multe alte surprize marca Sabon, numai bune să îți răsfețe simțurile.

Sabon

Pe lângă faptul că m-am simțit foarte bine la evenimentul de aseară, unde am avut bucuria să le întâlnesc pe Diana Munteanu, Andreea Raicu, Mihaela Călin, Adina Halas, am mai avut și o revelație. Știu ce o să-l rog pe Moș Crăciun să îmi aducă: un cadou frumos, ambalat elegant, care să conțină toate minunățiile din colecția de iarnă, limitată, ”Holiday Splendors” marca Sabon.
Moșule, vezi că găsești darul pe care mi-l doresc în toate magazinele din țară, dar și online, pe www.sabon.ro
Grăbește-te că este ediție limitată și multă lume își dorește să se răsfețe cu abundența, ingredientele și texturile pe care natura ni le oferă și pe care Sabon le-a adunat în noua colecție!

 

 

 

Prezentarea produselor: 10

Locul de desfășurare: 10

Atmosfera: 10

Reclame




Cu Meli Melo la aniversarea de 20 de ani

28 09 2018

Am avut bucuria să particip la aniversarea a 20 de ani a faimosului Meli Melo- Paris în România. Recunosc că dinainte de a primi această invitație, brandul era unul dintre preferatele mele, atât în materie de accesorii, cât și de home deco, deci bucuria participării a fost absolut sinceră. Iar când am ajuns la Conacul Domniței Ralu, nu am mai reușit să-mi controlez entuziasmul.

Într-un peisaj tomnatic de vis, înconjurată de vie și acompaniată de acorduri senzuale de saxofon oferite de Daniel Radu, petrecerea aniversară a început în jurul prânzului și a ținut până la apusul soarelui. Ne-au ținut companie elementele delicate și unice ale noii colecții Fall/Winter 2018 Meli Melo Paris “Femme Actuelle” si Meli Melo Deco, expuse într-un cadru în care nu m-am mai săturat să fac fotografii.

Meli Melo 20 de aniPastelurile, nuanțele de roz prăfuit și vișiniu, asociate cu tonuri si texturi gri molatice, de fetru, lână sau cașmir, pietrele translucide viu colorate, catifeaua tomnatică, lanțurile lungi aurii ce alunecă pe satinuri imprimate și mătăsuri florale punctate prin accente de roșu pasional și blană, au marcat incursiunea propusă de colectia Femme Actuelle într-un tărâm de feminitate, de redescoperire cu delicatețe a visurilor și pasiunilor latente.

CatalogFall Winter

M-am bucurat de întreg decorul gândit și realizat cu produsele inconfundabile marca Meli-Melo Paris, dar și de spectacolul naturii care a fost generos cu noi. Deși părea o zi friguroasă, soarele ne-a ținut companie pe tot parcursul aniversării, făcând această zi de neuitat.

La multi ani, Meli- Melo Paris!

Credit foto: Marius Petre Photography

Prezentarea produselor: 10 +

Locul de desfășurare: 10 +

Atmosfera: 10 +





Rene Furterer sau cultul ingrijirii parului

16 05 2018

Rene Furterer era pasionat de botanica, dar si de coafatul parului femeilor. Imbinand cele doua pasiuni, el a dezvoltat o metoda de ingrijire a scalpului si masaje revolutionare pentru ingrijirea parului.

Parul frumos creste dintr-un scalp sanatos, la fel ca o planta dintr-un sol fertil”, spunea maestrul in 1957.

Asa a aparut „Complexe 5”, concentrat din plante cu uleiuri esentiale de portocala si lavanda. Produsul curata profund si tonifica scalpul, stimuleaza microcirculatia, dar si pregateste si intensifica actiunea altor produse de ingrijire.

Am participat la un eveniment de lansare de mare clasa. Locul ales, Stejarii Country Club, atmosfera si prezentarea „Complexe 5” (care a cuprins si o demonstratie)  m-au convins sa mai particip si cu alte ocazii la asemenea intalniri puse la cale de Tonic Advertising.

Multumesc pentru invitatie!

Prezentarea produsului: 10

Locul de desfasurare: 10

Atmosfera: 10

Această prezentare necesită JavaScript.





Colectia mea

14 11 2017

La inceput au fost manelistele. Si dizeuzele. Si alte cateva scursuri cu preocupari incerte. Au urmat imberbele abia nascute. Fetite care faceau pe femeile. Au aparut, apoi, complexatele neterminate si putin psihopate. Colectia mea e impresionanta. O sa deschid un muzeu cu intrare libera. Caut femeie de serviciu pentru el. Nu conteaza cum arata, important e sa stie sa frece. Cu mopul.





Autorii morali ai mortii mele

1 09 2017

”Ai nevoie de ajutor specializat!”
Nu! Aveam nevoie sa nu va intalnesc in viata asta scurta! Sau daca tot am avut ghinionul sa ne intersectam drumurile, aveam nevoie sa nu ma calcati in picioare, sa nu ma umiliti, sa nu ma abuzati psihic si fizic, sa nu ma condamnati la moarte fara sa am decat vina ca am crezut in voi si mi-am lasat sufletul pe mainile voastre.
Aveam nevoie de iubire, afectiune, intelegere, de la unii, de acceptare, de la altii, de corectitudine si dreptate, de empatie, de umanitate din partea voastra.
Dar cum sa ceri sa fie oameni unor javre?
Mi-am pus sufletul in mainile voastre. Asemenea animalelor de prada v-ati repezit si mi l-ati sfasiat. Si acum, normal, lasi cum sunteti, invocati ajutorul specializat de care, chipurile, am eu nevoie. Adica sa vina unul sa stearga mizeria pe care ati facut-o voi.
Nu, javrelor, mizeria ramane, ranile, sufletul sangerand, durerea, traumele vor ramane pana la sfarsit, n-are nimeni cum sa le curete. Dar voi? Voi cum sunteti? Sunteti bine? Aveti constiinta impacata? Sau, mai bine, spus, stiti ce e aia constiinta? Dormiti bine? Visati frumos? Daca da, n-o s-o mai faceti pentru multa vreme.
Si pentru ca eu, spre deosebire de voi, nu am fost lasa niciodata, mi-am asumat faptele, vorbele, gesturile facute si am fost capabila chiar sa-mi cer iertare atunci cand am gresit, nici de data asta nu ma voi ascunde in spatele generalizarii neasumate si voi spune cine sunt calaii mei, oamenii care sunt raspunzatori pentru moartea mea. Unii sunt celebri, altii vor deveni. In ordinea intrarii in viata mea si doar cronologic enumerati, iata-i in toata splendoarea lor de oameni respectabili, impecabili si cu mainile curate:

Daniel Iordachioae

Nadia Tataru

Felix Tataru

Luminita Damian

Catanuta Damian





Nu depresia ucide!

18 08 2017

Dezbaterea publica despre tragedia femeii care s-a aruncat in fata trenului impreuna cu copiii ei imi provoaca revolta, ca sa nu zic scarba.
Toata lumea isi da cu parerea, judeca, plange sau deplange soarta unor fiinte despre a caror existenta habar n-avea pana ieri. Femeia era o anonima, ca atatea alte zeci de mii, care se chinuia sa-si traiasca viata aia amara asa cum putea ea. Pana ieri nu ne framanta existenta ei. Pana ieri, am fi trecut pe langa ea pe strada fara s-o bagam in seama sau de seama. Nici macar aia din apropiere n-au observat-o. Ieri, in schimb, cand femeia a decis sa faca un gest extrem, oamenii au inceput s-o pomeneasca. Ba ca era depresiva, nebuna, ba ca era proasta, inconstienta, criminala si fiecare a devenit specialist in viata anonimei de pana ieri. Toata lumea ii cunoaste fisa medicala, ii stie internarile, framantarile, durerile, boala. Ce sa mai vorbim? Specialisti in vietile altora.
Habar n-am prin ce a trecut femeia aia cata vreme a trait, dar vad cat de importanta a devenit dupa moarte. A scos din oameni fiarele insetate de sange, de oroare, de aruncat cu bolovani. De fapt, gestul ei a adus dupa sine scoaterea la suprafata a realitatii in care traim cu totii.
Nu depresia ucide! Indiferenta si lipsa de empatie a oamenilor ucid. Comportamentul abuziv, abuzurile fizice si psihice, rautatea, cinismul, egoismul, astea sunt cauzele care duc la tragedii ca cea de ieri. Oamenii care aleg sa moara si ii mai iau si pe altii dupa ei nu fac asta fiindca au vreo placere sau vreo bucurie sa comita orori. Oamenii astia au sufletul bolnav si chinuit. Se spune ca femeia care s-a aruncat in fata trenului ar fi suferit de o boala la cap. Despre boala din suflet nu se prea comenteaza. Aia era povestea ei mult prea intima si nu intereseaza pe nimeni. E mai simplu sa spui despre o femeie ca e nebuna decat sa spui ca e neiubita, neapreciata, neinteleasa. Daca spui ca e nebuna toata vina cade pe umerii ei si, eventual, pe medicul care n-a tratat-o corespunzator. Tu, asta de te afli in preajma ei, esti absolvit de orice vina. Ce puteai tu sa faci daca aia era nebuna? Sa se interneze la nebuni! Ce treaba ai tu?
Cand are cineva ficatul bolnav, nu-i torni alcool pe gat. Cand are coloana zdrobita nu-i dai bolovani sa care. Cand plamanii se chinuie sa mai respire, nu-i bagi tigari in gura.
Dar cand omul de langa tine are sufletul bolnav, tu ce faci? TU, perfectule, minunatule, impecabilule, cum te comporti? Ce atitudine ai? Nu cumva nepasarea ta te face autor moral al ororii?
Nu depresia ucide! Indiferenta si lipsa de empatie a oamenilor, astea ucid.





Doua femei

31 07 2017

Cunosc doua femei prizoniere. Nu se vad gratiile cu ochiul liber, doar ele le simt si se zbat in spatele lor pana la dementa. Privit din afara pare un spectacol grotesc. Doua femei, fiecare in celula ei, chinuindu-se, lovindu-se, dandu-se cu capul de podea, urland si implorand. Nu se roaga de cineva sa le elibereze, nici macar ele nu se zbat sa distruga gratiile, ba dimpotriva, se tin agatate cu mainile de stalpii reci de metal si mai au putin pana sa imparta saruturi fierbinti cu ei, cu stalpii.
Cunosc doua femei care traiesc vieti pe care nu si le doresc. Nici dusmanilor nu le-ar dori asemenea vieti. Si totusi, se leaga cu disperare de ele varsand toata energia si iubirea de care sunt capabile intr-un spatiu mic, murdar si insalubru. In celulele lor, sobolanii colcaie. Ei sunt mici, incap printre gratii. Intra, ies, se mai hranesc cu niste lesuri, se mai intorc, mai pleaca. Altor femei, animalele astea mici le-ar provoca scârbă, greață, frică, celor doua femei insa, nu. S-au obisnuit cu sobolanii. De fapt, sunt singurele vietuitoare pe care le vad, cu care convietuiesc si de care isi leaga viata nefericita. Cand sobolanii ies si se imprastie pe la gunoaie, femeile au un motiv de asteptare. Ies din rutina disperarii si stau cu ochii atintiti in negrul din jur, asteptand fosnitul labelor de animal. Uneori, asteptarea nu e zadarnica. Alteori, da. Oricum ar fi, chinul din spatele gratiilor e ametitor si ne neinteles pentru oamenii normali.
Cunosc doua femei care oricat ar fi de bune, de loiale si de iubitoare, ispasesc o sentinta prea grea pentru ele. Au fost condamnate sa iubeasca o celula prea mica si prea stramta pentru sufletul si spiritul lor. In loc sa se zbata sa iasa din ea, cele doua femei se zbat sa ramana. Ratiunea si-a pierdut puterea in atatia ani de durere. Creierul, dupa atat de mult intuneric, abia daca mai poate sa functioneze. Inima incearca din rasputeri sa-si mai bata ticaitul zilnic. Sufletul e pe jos, amestecat cu dejectiile sobolanilor.
Cunosc doua femei care n-au nicio sansa de eliberare. Obisnuinta suferintei le-a devenit a doua natura. In celulele lor nu intra soarele, doar in imaginatia lor mai patrunde, cateodata, cate o raza. Si atunci, odata cu lumina, incep sa creada ca a venit ziua mult asteptata, ziua in care viata va fi frumoasa si blanda cu ele. Raza aia de soare din imaginatie le da putere sa reziste mai departe in celulele insalubre. Se agata cu disperare de speranta ca, in sfarsit, eliberarea va veni. Dar totul e doar in imaginatia lor. Singurele lucruri concrete sunt gratiile, sobolanii si suferinta.
Da, cunosc doua femei care reprezinta incarnarea suferintei. La propriu. Poti s-o atingi, s-o pipai, s-o folosesti pe post de hartie igienica, s-o hulesti, s-o batjocoresti, sa razi de ea, sa te bucuri de ea. Ele doar si-o poarta cu disperare. Tu poti sa faci ce vrei, pe ele nu le deranjeaza fiindca, oricum, nu existi decat in imaginatia lor.