Cu Meli Melo la aniversarea de 20 de ani

28 09 2018

Am avut bucuria să particip la aniversarea a 20 de ani a faimosului Meli Melo- Paris în România. Recunosc că dinainte de a primi această invitație, brandul era unul dintre preferatele mele, atât în materie de accesorii, cât și de home deco, deci bucuria participării a fost absolut sinceră. Iar când am ajuns la Conacul Domniței Ralu, nu am mai reușit să-mi controlez entuziasmul.

Într-un peisaj tomnatic de vis, înconjurată de vie și acompaniată de acorduri senzuale de saxofon oferite de Daniel Radu, petrecerea aniversară a început în jurul prânzului și a ținut până la apusul soarelui. Ne-au ținut companie elementele delicate și unice ale noii colecții Fall/Winter 2018 Meli Melo Paris “Femme Actuelle” si Meli Melo Deco, expuse într-un cadru în care nu m-am mai săturat să fac fotografii.

Meli Melo 20 de aniPastelurile, nuanțele de roz prăfuit și vișiniu, asociate cu tonuri si texturi gri molatice, de fetru, lână sau cașmir, pietrele translucide viu colorate, catifeaua tomnatică, lanțurile lungi aurii ce alunecă pe satinuri imprimate și mătăsuri florale punctate prin accente de roșu pasional și blană, au marcat incursiunea propusă de colectia Femme Actuelle într-un tărâm de feminitate, de redescoperire cu delicatețe a visurilor și pasiunilor latente.

CatalogFall Winter

M-am bucurat de întreg decorul gândit și realizat cu produsele inconfundabile marca Meli-Melo Paris, dar și de spectacolul naturii care a fost generos cu noi. Deși părea o zi friguroasă, soarele ne-a ținut companie pe tot parcursul aniversării, făcând această zi de neuitat.

La multi ani, Meli- Melo Paris!

Credit foto: Marius Petre Photography

Prezentarea produselor: 10 +

Locul de desfășurare: 10 +

Atmosfera: 10 +

Reclame




Nouria Entertainment sau ce nu te omoara te face mai puternic

29 02 2016

Acum vreo doi ani si jumatate, am ridicat o firma de la zero si cand zic zero vreau sa spun de la spalatul pe jos cu mopul, pana la cumparat si carat mobila, pana la munca de secretariat, facut facturi, facut cafele, realizat materiale promotionale, participari la targ de profil, munca de PR si cate si mai cate. N-am apucat sa ma bucur de munca mea. Practic, a fost ca si cand n-ar fi existat.

In urma cu doar un an, eram indepartata brutal si ilegal (sau doar aparent legal) dintr-un alt loc in care mi-am pus la bataie tot talentul, toata daruirea, toata seriozitatea de care sunt capabila. Practic, a fost ca si cand n-ar fi existat.

Dupa astfel de experiente trebuie sa fii prost sa nu pricepi ca nimeni nu merita sa te pui cu totul in slujba sa. Varianta cu „eu ma fac ca muncesc si tu te faci ca ma platesti” este cea mai potrivita si te scuteste de suferinte inutile mai tarziu. Dar ce te faci cand nu poti sa functionezi pe principiul asta? Ce te faci cand esti perfectionist si profesionist si oriunde ai lucra nu poti sa faci rabat de la calitate? Ce se intampla cu sufletul tau atunci cand iti este calcat in picioare si ajungi sa ti se reproseze ca „te identifici cu locul de munca”?

Iti spun eu ce: plangi, suferi, te intrebi cu ce ai gresit si esti socat. Cu cat tine mai mult starea asta, cu atat iti este mai greu sa iesi din ea. Nu mai ai chef sa faci nimic, nu mai ai incredere in nimeni si ai senzatia ca totul se termina aici. Sunt reactii firesti in astfel de situatii, umane, si trebuie sa le consumi ca sa mergi mai departe.

Asta am facut eu in momentul in care am inteles ca nimeni nu va mai primi acceptul meu sa ma foloseasca. Am mers mai departe. M-am bazat pe mine, pe ce stiu eu sa fac, pe calitatile profesionale si umane de care dispun si am nascut, paradoxal, din cenusa sufletului ceea ce se cheama Nouria Entertainment. Impreuna cu echipa mea formata din oameni inimosi si seriosi am inceput sa realizez spectacole pentru copii. Stiu ca sunt unii care vor comenta ca e plina piata. Stiu si eu ca sunt multe trupe de teatru pentru copii, dar mai stiu si ce pot eu, ce experienta am in spate, ce studii de specialitate am facut (pedagogie) si cum am invatat sa ma raportez la publicul meu. Productiile noastre vor fi facute profesionist din toate punctele de vedere (scenariu, regie, interpretare, costume, sunet, recuzita, prezentare grafica). Lucrez doar cu cei mai buni in domeniile lor si nu las nimic la voia intamplarii. Nu vreau sa-mi pacalesc publicul pentru ca il respect prea mult si stiu ca fiecare parinte isi doreste ce e mai bun si mai frumos pentru copilul sau.

Suntem pregatiti sa ne intalnim cei mai mici spectatori si sa le prezentam o lume a povestilor asa cum nu au mai vazut, din care sa faca parte chiar ei.

Pentru detalii legate de spectacolele noastre si datele de contact, va invit sa intrati pe pagina noastra de Facebook: Nouria Entertainment

Venim cu drag la copii in gradinite, in scoli, dar si in salile de spectacole din Bucuresti si din tara ori la petrecerile pentru copii organizate de firme. Iar cand ne vom dezvolta, vom merge sa aducem putina bucurie cu arta noastra si copiilor mai putin norocosi din orfelinate ori spitale.

Nouria Entertainment este dovada vie a faptului ca ce nu te omoara te face mai puternic. 🙂 Iar cu voi alaturi sunt de neinvins! 🙂

Multumesc!

Nouria Entertainment

Nouria Entertainment

 





Precizare

16 04 2014

Am inteles ca multi nu se gandesc la consecintele cuvintelor pe care le arunca. Mi-e clar ca speculatia a luat locul adevarului si calomnia e la putere. Trebuie sa taci, sa-nghiti si sa lasi nebunii sa-si faca numarul. Asta daca esti singur pe lume si in jurul tau nu sunt oameni care sufera. Eeee, dar daca exista riscul cat de mic ca cei din jurul tau sa fie afectati, acum sau mai tarziu, de aberatiile care se spun… se schimba discursul.
Nu stiam de ce sunt deranjata de tot felul de indivizi care habar n-am cine sunt, nu intelegeam de ce blogul meu e rasfoit pagina cu pagina din arhiva pana astazi si habar n-aveam ca numele meu a aparut prin ziare. Am aflat intamplator si motivul si mi s-a cam facut greata. Oare chiar a luat-o razna lumea asta? Cum poti sa acuzi o femeie pentru un fapt josnic, imoral, de neconceput chiar si pentru cele mai mari bestii, iar femeia aceea sa nu aiba nicio vina, de fapt? Pai, poti. Fiindca ti se permite.
Ei bine, gata!
Referitor la acuzatiile directe sau voalate aparute in presa la adresa mea, fac urmatoarea precizare publica:
In momentul in care eu si fostul meu sot am decis sa ne despartim, nu stiam (NICI EU, NICI EL) ca ar suferi de vreo boala. Speculatiile conform carora acesta ar fi fost motivul divortului nostru sunt aberante. Ce femeie normala la cap, cu minte si cu suflet, si-ar lasa barbatul cu care a trait aproape 14 ani si cu care are doi copii, stiind ca acesta e bolnav? NU EU! Ce barbat normal la cap si-ar indeparta femeia care i-a stat alaturi in cele mai grele momente de-a lungul anilor, stiindu-se intr-o situatie dificila? NU EL. In niciun caz!
Prin urmare, daca nu stiti adevaratul motiv al separarii noastre, nimic nu va da dreptul sa inventati subiecte de telenovela ieftina. Pastrati spectaculosul mizerabil pentru personajele care se preteaza la astfel de lucruri josnice!





Pofta de vise implinite

25 01 2014

Copil fiind, nu pierdeam nicio piesa de teatru din zilele de marti si niciun film din cele 2-3 ore de program tv din vremurile apuse. Pe la 12 ani am vazut un spectacol in care juca un tanar fermecator pe nume Marcel Iures. Atat de mult m-a impresionat jocul sau actoricesc, talentul pe care i l-am perceput cu mintea si cu sufletul meu de copila, incat am decis ca vreau sa fac si eu acelasi lucru: teatru. Sa fiu actrita. Ceea ce parea un simplu moft de copil, a devenit scopul vietii mele. In anii aceia nu era o moda ca toate fetitele sa-si doreasca sa fie actrite, cantarete, manechine. Ba, un astfel de ideal era cel putin discutabil. Trebuia sa ai o meserie „serioasa”, iar prejudecatile legate de artisti erau crunte. Nu ca acum s-ar fi schimbat prea mult mentalitatile…
Si atunci cand vecinii mei mici se jucau in curtea blocului, eu mergeam la Palatul Copiilor sa fac cursuri de actorie. Atunci am aflat prima data de Cehov, iar „Pescarusul” devenise rugaciunea dinaintea somnului. Nimeni nu-mi putea frange aripile si zborul. Visam cu ochii deschisi si luptam pentru visul meu in ciuda zbuciumului interior pe care il presupunea. Am avut noroc ca mama nu s-a speriat de alegerea mea. Nu s-a impotrivit nicio clipa, desi mi-a pus in vedere ce presupune un asemenea drum in viata. Ce-i drept, putea sa-mi spuna orice, pentru mine nu exista alternativa.
Cand am crescut, m-am indreptat spre facultatea de vise cu toate sperantele adunate de-a lungul anilor. Tin minte ca atunci cand s-au anuntat rezultatele la admitere si cineva a strigat ca sunt in fruntea listei, am plans in hohote si am avut noroc sa-mi fie Ioan, colegul meu, aproape, fiindca m-as fi pravalit in fata avizerului.
Urma sa respir acelasi aer cu oamenii pe care ii iubeam si ii admiram atat de mult. Ion Cojar, Gelu Colceag, Adrian Pintea, Olga Tudorache, Dem Radulescu, Florin Zamfirescu, Adrian Titieni, Tania Filip, Sobi Cseh treceau zilnic pe langa mine pe culoare si nu stiam cum sa ma lipesc mai bine de perete ca sa nu le stanjenesc drumul. M-as fi mutat in facultate daca as fi putut. Cursurile erau darul dupa care tanjisem. Pofta mea de vise implinite era satisfacuta.
Ce a urmat dupa aceea nu vreau sa-mi amintesc. Multi absolventi ar povesti acelasi lucru, doar ca ar folosi cuvinte si nume diferite pe alocuri. Mi se spusese de multe ori ca mai presus de talent ai nevoie de noroc, dar n-am vrut sa cred asta niciodata. Ma gandeam ca noroc au toti prostii. Asta pana am mai crescut putin si am inteles ca tu iti poti face norocul cu mana ta. Sunt sanse pe care n-ai voie sa le ratezi, sunt trenuri in care n-ai voie sa nu te urci, sunt oameni pe care nu trebuie sa-i ignori. Trebuie sa fii mereu deschis, disponibil, dornic de lupta, zambitor si amabil. E posibil sa obosesti la un moment dat, dar pentru un vis implinit niciun efort nu e prea mare.
Si pentru ca ma aflu intr-o perioada a vietii in care cea mai mare dorinta a mea este sa-mi implinesc visele uitate, dar pastrate bine in suflet, intr-un colt pe care nimeni nu-l poate atinge si pangari, sunt pregatita sa-mi deschid aripile si sa zbor ca pescarusul lui Cehov. Nu sunt Nina, sunt Nouria si stiu ca visele pot deveni realitate.





Dincolo de aparente

12 06 2013

Am fost invitati la emisiunea „Dincolo de aparente” a Florentinei Fantanaru. A fost o placere sa descopar o gazda eleganta, fina, informata, care a stiut sa ne faca sa povestim despre viata noastra intr-un fel neinvaziv. Intrebarile menite sa ne arate pe noi, invitatii, dincolo de aparente, mi-au dat ocazia sa ma arat asa cum sunt. N-am incercat sa par mai buna, nici mai desteapta. Am fost sincera si mi-am recunoscut limitele. Am povestit si despre momentele mai grele prin care am trecut, dar si despre marile impliniri. Mi-am amintit de copilarie, de fiorii dragostei adoloscentine, de felul in care am luptat de-a lungul timpului pentru mine si familia mea. Desi o emisiune televizata, mi-a oferit un prilej de introspectie neprogramata. Cand am plecat de acolo, m-am simtit mai puternica. Vorbisem despre mine intr-un fel pe care nu-l mai facusem in nicio aparitie televizata, si despre niste intamplari trecute la care n-am mai avut timp sa ma mai gandesc, prinsa in vartejul grijilor zilnice. Iar surpriza cea mai mare a fost ca gazda noastra buna si echipa emisiunii, in munca lor de pregatire a emisiei, au rasfoit acest blog si m-au citit cu atentie, prezentandu-mi fragmente intregi de ganduri lasate in aceste pagini, de-a lungul anilor. Parea ca ma cunosc de cand lumea, ca stiu tot ce-am simtit si am facut in toate momentele importante din viata mea. Asta mi-a dat incredere si speranta ca voi fi inteleasa exact asa cum sunt, fara a lasa loc de indoieli.
E un prilej bun sa va multumesc tuturor celor care treceti prin casa sufletului meu fie ca va faceti simtita prezenta, fie ca sunteti discreti si sa va invit sa urmariti „Dincolo de aparente” pe Antena2, sambata, 15 iunie, de la ora 18. Sau aici, pe site-ul Antenei 2:
http://antena2.ro/video/dincolo-de-aparente-daniel-iordachioaie-si-nouria-nouri-15-iunie-2013-pik1m8d2xi7

Dincolo de aparente, Antena 2

Dincolo de aparente, Antena 2





Profesionistii de la Disney Live!Mickey’s Magic Show

19 02 2013

Cand visele devin realitate!
Ultimele doua saptamani mi le-am petrecut in Rai. Sa va spun cum a inceput totul.
Prin octombrie am aflat ca va veni in premiera in Romania spectacolul Disney Live! Mickey’s Magic Show. In aceeasi zi in care s-a dat anuntul m-am dus sa-mi iau bilete. Am vrut sa le gasesc in fata, sa fiu cat mai aproape de scena, sa vad si sa aud bine.
La putina vreme, un prieten si coleg foarte drag, altruist si corect (cum rar gasesti in breasla mea)mi-a spus ca se dau auditii pentru rolul de prezentator al spectacolului. N-am stat pe ganduri nicio secunda si mi-am trimis CV-ul. Am fost selectata sa ma prezint la auditie. Acolo, m-au intampinat niste doamne si domnisoare extrem de amabile, pe care atunci le vedeam pentru prima data in viata. M-au impresionat placut si m-am hranit cu energia lor pozitiva in timpul filmarii. Am aflat ca ceea ce am inregistrat va fi trimis la echipa Disney din America, de la mamica lor, iar directoarea de casting va alege „local host”.
Au urmat zile de speranta, in care visam cu ochii deschisi ca eu voi fi cea aleasa. Stiam ca m-am descurcat bine, eram multumita de prestatia mea, dar nu-mi garanta nimeni ca altii n-au fost la fel de pregatiti ca mine.
Cand am fost anuntata ca cei de la Disney Live! m-au vrut pe mine, am explodat. Am avut nevoie de cateva ore bune ca sa-mi revin.
Mi se implinise visul. Iar acela n-a fost decat inceputul.
Urma sa plec la Belgrad sa fac training cu echipa show-ului. Acolo si atunci am inteles ce inseamna sa fii un profesionist care lucreaza la cel mai inalt nivel. Am vazut artisti tineri care dau clasa multora in varsta si cu experienta, in ceea ce priveste respectul pentru meserie. Disciplina, punctualitate, rigoare, munca enorma, de dimineata pana seara, intr-un ritm infernal, dintr-o tara in alta, de pe un continent pe altul. Tocmai urmau sa joace in Belgrad, dar asta nu i-a impiedicat sa repete cu noi de cate ori am avut nevoie, fiecare scena in parte si intregul spectacol de cate doua ori, iar seara sa fie minunati pe scena. Au fost zile cand au avut si cate 3 reprezentatii pe zi, iar in pauza dintre ele isi repetau replicile invatate in limba tarii in care se aflau.
Sa va mai povestesc ca n-am vazut niciodata pe vreunul intarziind? Sa va spun ca n-am vazut unul sa dea ochii peste cap si sa faca figuri ca e nevoit sa astepte imbracat in costumele acelea enorme doar ca sa faca poze cu copiii prezentatorului?
S-au comportat impecabil, iar regizoarea, o mana de femeie, calda, blanda a avut comportamentul unei profesioniste desavarsite, care stie sa lucreze cu oamenii, sa se faca inteleasa si sa aiba rabdare cu fiecare in parte, desi coordona o echipa imensa. N-am auzit-o o data sa ridice vocea, n-am vazut-o sa se incrunte, dar n-am vazut-o nici sa faca rabat de la profesionalism.
Am venit de la training cu o alta energie. Am inteles cum trebuie sa fiu, dar si cum trebuie sa fie altii cu mine. Nu-mi mai tolerez nimicurile pe care altadata le lasam sa ma copleseasca, dar nici pe ale altora.
Si ca o incununare a tot ceea ce am trait alaturi de ei, au venit spectacolele de la Sala Palatului din Bucuresti. Si aici m-au facut sa ma simt una de-a lor, s-au comportat impecabil incepand cu bodyguard-ul, cabiniera, sunetistul, masinistii, toti, pana la unul mi-au demonstrat ce inseamna sa fii PROFESIONIST, dar si sa ai respect pentru artisti. Fiecare isi facea treaba sa, nimeni nu se baga in treaba altuia si totul era realizat cu precizie, fara „lasa, ma, ca merge asa!”. Nu, nu. La ei nu merge asa. La ei ESTI ori NU ESTI. FACI ori NU FACI.
Aceasta experienta de viata mi-a dat incredere in mine, in fortele mele, iar acum stiu exact cine sunt si ce pot: sunt un om FERICIT, care POATE SA-SI IMPLINEASCA VISELE!

Nouria Nouri prezinta Mickey's Magic Show
Credit Foto: Alex Chelba

Nouria Nouri prezinta Mickey’s Magic Show
Credit Foto: Alex Chelba


Nouria Nouri, Michael Barron si Diego Hernandez

Nouria Nouri, Michael Barron si Diego Hernandez

DinseyLive! Mickey's Magic Show, credit foto: Alex Chelba

Mickey Mouse, dragostea mea
Minnie cea delicata
Dragalasul Donald
Simpaticul Goofy
Cin' sa fie, cin' sa fie?
Printul
Alice si Jasmine





Motiv de mandrie

14 09 2012

E munca mea, e daruirea mea, sunt 7 ani din viata mea. Recunoasterea, aprecierea si impartasirea vestii cu toata lumea sunt motive care ma impulsioneaza sa merg mai departe si sa-mi doresc sa fie si mai mult, si mai bine si mai frumos.

http://www.itsybitsy.ro/Stiri/Cea-mai-longeviva-emisiune-difuzata-la-itsy-bitsy-salveaz-o-pe-alba-ca-zapada-5075.html