Autorii morali ai mortii mele

1 09 2017

”Ai nevoie de ajutor specializat!”
Nu! Aveam nevoie sa nu va intalnesc in viata asta scurta! Sau daca tot am avut ghinionul sa ne intersectam drumurile, aveam nevoie sa nu ma calcati in picioare, sa nu ma umiliti, sa nu ma abuzati psihic si fizic, sa nu ma condamnati la moarte fara sa am decat vina ca am crezut in voi si mi-am lasat sufletul pe mainile voastre.
Aveam nevoie de iubire, afectiune, intelegere, de la unii, de acceptare, de la altii, de corectitudine si dreptate, de empatie, de umanitate din partea voastra.
Dar cum sa ceri sa fie oameni unor javre?
Mi-am pus sufletul in mainile voastre. Asemenea animalelor de prada v-ati repezit si mi l-ati sfasiat. Si acum, normal, lasi cum sunteti, invocati ajutorul specializat de care, chipurile, am eu nevoie. Adica sa vina unul sa stearga mizeria pe care ati facut-o voi.
Nu, javrelor, mizeria ramane, ranile, sufletul sangerand, durerea, traumele vor ramane pana la sfarsit, n-are nimeni cum sa le curete. Dar voi? Voi cum sunteti? Sunteti bine? Aveti constiinta impacata? Sau, mai bine, spus, stiti ce e aia constiinta? Dormiti bine? Visati frumos? Daca da, n-o s-o mai faceti pentru multa vreme.
Si pentru ca eu, spre deosebire de voi, nu am fost lasa niciodata, mi-am asumat faptele, vorbele, gesturile facute si am fost capabila chiar sa-mi cer iertare atunci cand am gresit, nici de data asta nu ma voi ascunde in spatele generalizarii neasumate si voi spune cine sunt calaii mei, oamenii care sunt raspunzatori pentru moartea mea. Unii sunt celebri, altii vor deveni. In ordinea intrarii in viata mea si doar cronologic enumerati, iata-i in toata splendoarea lor de oameni respectabili, impecabili si cu mainile curate:

Daniel Iordachioae

Nadia Tataru

Felix Tataru

Luminita Damian

Catanuta Damian

Reclame




Ne vedem „La mustata” pe TVR2

16 02 2012

In aceasta seara frumoasa de 16 februarie, de la ora 21.10, vom fi invitatii lui Constantin Trofin la emisiunea „La mustata” de pe TVR2. Aceasta va fi difuzata in reluare si maine (vineri) de la 13.15, iar telespectatorii din strainatate o pot urmari pe TVR International tot vineri de la ora 15 (ora Romaniei).
Mai mult nu va spun, va astept sa comentam dupa aceea, daca va va face placere.:)
Vizionare placuta! 🙂
Cei care vor sa (re)vada emisiunea o pot face aici, dand click pe Thursday, 16 February 2012
http://www.tvr.ro/inregistrari_tvr2.php?file=tvr2-16.02.2012-21_08.flv&id=La%20mustata

Nouria Nouri si Constantin Trofin, "La Mustata"





Surpriza de la Festivalul Mamaia

28 08 2010

In prima seara a festivalului, adica joi, am lasat totul balta si-am urmarit sectiunea de interpretare de la cap la coada. I-am promis Danielei ca vom fi cu ochii pe ea si cu pumnii stransi. Pe masura ce se perindau concurentii prin fata ochilor nostri, am inceput sa cred ca a cantat exact in timpul pauzei publicitare de la televizor si ca voi ramane cu promisiunea neonorata, lucru care m-a mahnit peste masura. Intr-adevar, in prima seara n-a fost Daniela in concurs. Fiind sigura ca i-am ratat evolutia, a doua zi, vineri, n-am mai deschis televizorul la festival.

Mi-am cumparat DVD-ul cu „Antichrist” si am urmarit cu sufletul la gura making-of-ul filmului, interviurile cu Lars von Trier si cu actorii, urmand ca mai apoi sa revad intreaga minunatie in linistea si intimitatea dormitorului nostru. Din greseala, Daniel a uitat sa-si inchida telefonul si acesta ne-a trezit din reveria cinematografica. Am oprit DVD-ul, am murmurat ceva printre dinti si Daniel a raspuns. Era Temisan care il anunta ca urmeaza in concurs Daniela cu melodia lui, „Moldovean Blues”.

Am dat televizorul pe National si-am asteptat cu emotie, dar mai ales curiozitate, sa aud interpretarea noii mele cunostinte de pe blog. Aveam ocazia sa-mi tin si promisiunea.

Ce sa va spun? Ca a cantat excelent? Ca s-a simtit de departe diferenta dintre ea si cei pe care ii ascultasem cu o seara inainte? Ca am ramas uimita de cum poate suna piesa cantata de o voce feminina buna? Ca a improvizat elegant si profesionist? Ca a adaptat textul intr-un mod haios care ne-a facut sa radem o jumatate de ora dupa ce l-am ascultat? Sau poate sa va spun ca am aflat cu bucurie ca Daniela este studenta la Conservator?

Ce sa mai zic? Am avut o surpriza extraordinar de placuta. Si fara sa fiu vreo specialista, fara sa am pretentii de mare cunoscatoare intr-ale muzicii ori intr-ale tehnicii vocale, pot sa garantez ca Daniela Cojocaru va ocupa un loc pe podium. Poate pe cel mai inalt, fiindca merita. O aparitie decenta, de bun gust, care s-a bazat exclusiv pe talent. Fara artificii, fara coregrafii, sport si flic-flacuri. Voce si talent.

O fi suficient pentru reusita? Eu cred ca ar cam trebui sa fie. Vom vedea la Gala.

Si-atunci, tinand cont de tot contextul, de faptul ca Daniela mi-a scris, ca am schimbat cateva vorbe aici, cum sa nu fiu fericita cand blogul meu imi aduce aproape niste oameni frumosi?

Va multumesc tuturor!





Clipa de fericire

21 05 2010

A compus muzica pentru zeci de filme, a cantat pe toate scenele lumii, a ridicat mii de oameni in picioare facandu-i sa uite de tot si toate pe acordurile muzicii lui, iar aseara am avut ocazia sa-l cunosc. Am dat mana cu el, am schimbat cateva vorbe, i-am declarat admiratie pe viata, i-am sorbit vorbele cat timp a dialogat cu Daniel si m-am bucurat din toata inima ca este exact asa cum l-am simtit eu: modest, sensibil, elegant, fin, ARTIST.

„In the Death Car” ma emotioneaza pana la lacrimi, iar „Arizona Dream” face parte din lista mea de filme de suflet. „Kalashnikov” ma energizeaza si ma face sa topai pana nu mai am aer, asa cum „Underground” m-a facut sa plang si sa rad in acelasi timp, ramanand o capodopera a cinematografiei si datorita muzicii scrise de el. „Ausencia”, „Mesecina”, „Gas Gas” si multe, prea multe altele ca sa le amintesc aici, mi-au innobilat seara, m-au facut sa uit pentru o clipa ca sunt pe pamant, traind senzatia paradisului.

N-am simtit frigul, desi cand am ajuns acasa am constatat ca sunt cam inghetata, n-am avut probleme cu aglomeratia, desi in conditii normale nu suport lume multa in jur, nu m-a interesat de nimeni si de nimic. Am ascultat muzica pe care o iubesc si, imbratisata de bratele cele mai dragi din lume, ale sotului meu, am cantat si am vibrat alaturi de el, pe fiecare acord al muzicii lui Goran Bregovic si al  Orchestrei sale de Nunti si Inmormantari.

La final, asa cum mi-am dorit, am mers in cabina artistului (anul acesta, pe 22 martie, a implinit 60 de ani, dar pentru mine n-are varsta)  si mi-am vazut visul cu ochii: am dat mana cu el si am avut ocazia sa-i spun vorbe pe care, cu siguranta, le-a mai auzit:”Esti minunat! Iti multumesc pentru seara aceasta si pentru muzica ta!” Nu ma intrebati cum am reusit sa scot vorbele in engleza, ca nici in romana nu prea mai eram in stare sa articulez. M-am fastacit, mi-a tremurat vocea, dar el a fost intelegator, mi-a zambit, m-a luat dupa umeri si s-a fotografiat cu mine, asa, ametita cum eram. 🙂

Cand i-a fost prezentat Daniel, drept un cantaret roman cunoscut, Bregovic l-a intrebat, surprins si dand dovada de o modestie fara margini: ” Si, cum, tu esti fanul meu?” Bineinteles ca Daniel s-a grabit sa-i explice de cata vreme il admira si mai ales ca nu a ratat niciun concert al sau din Bucuresti, iar Bregovic i-a multumit pentru asta. Ne-am mai fotografiat o data (eram ca Mutulica din „Alba ca Zapada”, ma asezam la rand de mai multe ori:) ) si-am obtinut autograful sau pretios pe albumul „Alkohol”, cel mai recent lansat de artist (2008).

Nu stiu cat am reusit sa va transmit din emotia mea, din bucuria pe care am simtit-o, dar pot sa va spun cu mana pe inima ca ziua de ieri imi va ramane in suflet pana la sfarsitul vietii.

Nu in ultimul rand, le multumesc organizatorilor, domnului Dorian Ciubuc, domnului Minel Stoica, pentru organizarea evenimentului de aseara de la Zone Arena si pentru ca s-au dovedit oameni de cuvant.

In incheiere, ca sa vedeti ca desi am capul in nori, picioarele mi-au ramas pe sol, nu uit sa le spun La multi ani! tuturor celor care azi isi serbeaza ziua numelui si sa le doresc sa aiba parte toata viata lor de macar o miime din fericirea pe care am simtit-o eu aseara!

Gata, ma duc sa ma culc si sa visez frumos, ca maine plec la Alba Iulia si trebuie sa-mi fie mintea limpede. 🙂

P.S. Daca arta ma tine in viata, tehnica e cea care ma omoara. N-am reusit sa schimb formatul avi al filmuletului intr-unul compatibil cu wordpress, deci nu-l pot posta. Daca cineva mai priceput decat mine o va face, il voi pune tot aici.

Eu si Goran Bregovic

Nouria si Goran

Daniel, Goran Bregovic, Nouria





Romeo si Julieta Junior la Opereta

16 02 2010

Dupa cateva saptamani de repetitii facute ca la carte, cu copilasi dornici sa faca parte dintr-un proiect interesant, iata ca a venit ziua in care micii artisti pot prezenta lumii rodul muncii lor. S-au comportat ca niste profesionisti, au participat la toate repetitiile fie viscol, ninsoare ori ploaie, au facut probe pentru costume, probe de sunet, si-au invatat rolurile cu constiinciozitate si au privit workshop-ul acesta ca pe un eveniment important pentru vietisoara lor. Multi profesionisti ar putea invata cate ceva privind entuziasmul copiilor feriti pana acum de orgolii, rautati ori prejudecati. Fie ca au avut rol mic ori partituri insemnate, fie ca au fost stangaci la inceput si parea ca nu se vor descurca, intr-un final toti sunt fericiti ca miercuri, 17 februarie, la ora 18.30, Teatrul National de Opereta „Ion Dacian” le va gazdui spectacolul.

Toti cei cu suflet curat, dornici sa-si petreaca doua ore  in compania candorii si inocentei, pot veni sa vada spectacolul coordonat de Daniel, in calitate de regizor si de Iulian Radoi, prim balerin, in care personaje principale sunt copiii. Intrarea este libera, deci nu va costa nimic sa dati o fuga pana la Opereta, miercuri seara.

Va invit sa urmariti cateva secvente din spectacolul trecut: