Ieri am ajuns la Urgenta cu salvarea. Sunt alergica. Am fost la un cabinet medical pentru un control de rutina, cum se face dupa nastere, mi-au dat un medicament, eu ca bleaga l-am luat (desi de 16 ani refuz orice fel de doctorie despre care n-am auzit sau pe care n-am mai luat-o, informand medicii ca sunt alergica) si m-am trezit ca incep sa ma umflu. Fiind acasa doar cu Daniel si cu copiii, am chemat salvarea. A ajuns incredibil de repede, semn ca cineva acolo, sus, ma iubeste si m-au dus la Urgente pentru monitorizare si tratamentul aferent in astfel de cazuri.
Ce mi-au vazut ochii acolo, ce fel de oameni mi-au trecut prin fata si la ce disperari mi-a fost dat sa fiu martora, nu va povestesc. In schimb, pot sa va spun ca stand intinsa in pat, cu branula in vena si cu privirea pe monitor, mi-am permis o ora de bilant. Stiam ca nu-mi inchei socotelile cu viata atunci, dar in contextul acela sumbru, gandurile nu te asculta si alearga care-ncotro vrea.
Rememorand fapte si intamplari, am simtit ca viata mea a fost una fericita, am resimtit implinirile pe care le-am avut, practic am avut impresia ca le retraiesc in fractiuni de secunda, m-am trezit zambind amintindu-mi cat de frumosi sunt copiii mei, cat de iubitor e sotul meu, i-am simtit mana mamei care mi-a fost alaturi toata viata si care este omul cel mai altruist si cel mai bun de pe pamant, l-am revazut pe tata a carui bucatita rupta sunt si l-am auzit cum spune intr-o romana pocita „Esti fitita mea”. Mi-am amintit de bunicii mei care m-au ingrijit ca pe un bibelou si mi-au aparut in ganduri oamenii care m-au ajutat de-a lungul vietii: nasii nostri care ne sunt ca parintii, prietena mea din liceu care mi-e ca o sora, prietenii nostri dragi, medici, care ne-au salvat de la durere ori de cate ori i-am solicitat si altii de care acum, cand sunt bine, sanatoasa si imi scriu blogul, nu-mi mai amintesc, dar care ieri, in clipele de asteptare de pe patul de spital imi treceau prin fata ochilor de parca ar fi fost aievea.
Apoi, inevitabil, gandurile au zburat spre oamenii dragi care m-au dezamagit. Am rememorat secvente frumoase traite alaturi de ei, dar de fiecare data erau umbrite de marile tradari, de marile dureri sufletesti provocate si m-am intristat ca nici macar atunci, intr-un moment dificil, n-am putut sa-i despart de raul pe care mi l-au facut. Sunt gata sa platesc oricand pentru greselile mele, sunt gata oricand sa-mi recunosc vina si daca cineva vrea sa ma pedepseasca pentru un rau facut, cu voie sau fara, il invit sa o faca, DAR atunci cand nu gresesti cu nimic, atunci cand esti corect si sincer pana la cer si primesti palme, nu cred ca mai e loc de poezie, de iertari si obraz intors. N-am putut sa iert, nici macar in gand, dezamagirile la care am fost condamnata de niste oameni carora nu le-am gresit cu nimic. N-am putut, nici macar la nivel de bilant intim, despre care nu stia sau nu auzea nimeni, sa trec peste. Oricat m-as fi incrancenat sa gasesc scuze pentru vorbe ori fapte ale unora sau altora, n-am reusit sa gasesc. Pana la ultima picatura de hemisuccinat care mi-a intrat in vena, m-am straduit sa transform toate personajele din viata mea in unele pozitive si sa ma mandresc cu oamenii minunati pe care am avut norocul sa-i intalnesc. N-am reusit.
Si-am inchis ochii, sa alung chipurile mincinoase din minte. Si-am plecat acasa, refacuta, fericita ca-i vad pe cei care conteaza, ca-mi iau in brate puii mici si puiul mare si ca de fapt, oricat de alergica as fi, sunt o norocoasa!
Priviti poza de mai jos si spuneti-mi daca n-am dreptate! 🙂 🙂
Nouria Nouri's Blog 
Ma bucur ca esti bine! Ca pacient nu am am ajuns niciodata in UPU dar am facut destule garzi sa stiu ca pentru un pacient camera de garda e o ‘revelatie”…buna sau rea, la fel cum ai patit si tu!Si surprinzator multi spun la fel ca tine….si-au revazut viata in cateva minute sau cateva ore..cu bune, cu rele, cu facute sau cu nefacute….
E uimitor cum in momente de-astea ne dam seama ce-i cu adevarat important, cine ne este alaturi cu adevarat , ce am obtinut sau ce am pierdut in fata sortii….
Alergiile astea is tare pacatoase si cum bine ai vazut, imprevizibile. Inainte se gaseau un farmacii seringi preumplute cu adrenalina exact pentru aceste cazuri, dar pentru ca traim in Romania si tot ce-i bun si ieftin nu are valoare nu mai sunt,….eu insa te-as sfatui sa ai in casa macar o fiola de hemisuccinat de 100 de mg pentru ca niciodata nu se stie ce blocaj de trafic prinde ambulanta…..
Multumesc, Irina, pentru sfat, o sa-mi iau niste fiole sa le tin in casa, dar trebuie facute tot de cineva de specialitate. Ma gandesc ca trebuie introdus hemisuccinatul in vena. Nu se poate bea, nu? Intreb si eu ca una care n-are habar, dar e dornica sa afle. 🙂
Ori medicul a gresit , ori Dumnezeu ti-a dat un beep…important e ca esti bine ! Sanatate si $ , ca restul se cumpara…! 🙂
Medicul n-a stiut, asistenta mi-a dat pastila, dar greseala majora a fost a mea. Pana in acel moment am informat mereu personalul medical, de oriunde ar fi fost, ca sunt alergica, dar acum n-am mai zis nimic si am luat pastila fara sa comentez. Asa trebuia sa se intample. Am primit beep-ul, dar n-am sunat inapoi. 🙂
Mai suna din cand in cand,mai ales ca poti s-o faci cu taxa inversa,iar consultatia are cele mai benefice urmari si e si gratis ! Toate cele bune ! 🙂
Merge dat si intramuscular in caz de urgenta. Teoretic se da pe branula pentru ca are un efect ultrarapid. Dar se poate face intramuscular ca orice injectie obisnuita, cu seringa obisnuita. HHC 100 mg (asta-i prescurtarea ) e sub forma de pulbere -o fiola si o fiola dizolvant. Deci se aspira solutia si se injecteaza in flaconul cu pulbere, se agita si apoi se poate face. Nu e necesara schimbarea acului. Se face intramuscular : fie in fund( scuzati exprimarea) fie in deltoid-zona umarului unde se fac vaccinurile. Sunt zone musculare si se absoarbe bine, si de asemenea lipsite de vase mari asa ca nu pot sa apara accidente la injectare.
Ce te mai sfatuiesc e sa ai o fiola in trusa de prim ajutor din masina. Spun asta pentru ca fiind cu terenul asta polialergic poti sa fii undeva la tara/munte/mare, etc si sa te intepe vreo vietate.Si pana ajunge salvarea e bine sa ai preventiv la tine.
La fel ,intotdeauna sa ai in geanta ceva pastilute antihistaminice(antialergicele tipice): Claritine, Aerius, etc….astea au efect mai lent, dar tot e bine sa le ai la tine.
Spun si pentru tine si pentru copii, pentru ca ai mentionat la un moment dat ca Darius e si el cu alergii . Ar fi bine sa-l duci la un alergolog sa-i faca niste testari specifice alimentare si medicamentoase, sa stii daca e alergic la ceva anume sau are numai predispozitie la alergii.
Printesa ta e inca prea mica pentru asa ceva, are inca anticorpii tai, insa dupa 6 luni pot sa apara alergii alimentare-de altfel astea apar oricum , asa ca sa nu te sperii. Insa poti sa-i spui pediatrului ca tu ai teren atopic(asa se numeste „stiintific”) si sa aiba grija si ce-i da la bebe!
Sper din tot sufletul ca ce-ti spun eu sa ramana pura teorie si sa nu mai ai niciodata nevoie, dar oricum e mai bine sa stii si tu ce sa faci.
Esti o comoara la casuta omului, Irina! Iti multumesc pentru sfaturi, le voi urma intocmai si raman datoare.
Sanatate multa, Nouria! Alergiile astea sunt pacatoase si trebuie sa fii foarte atenta.
Ce surpriza ne-ai facut cu link-ul de la sfarsit. Chiar ca ai dreptate. Sa fiti sanatosi, frumosilor!
Ne-am intalnit, aroma, la calculator. Gand la gand cu bucurie. 🙂 Multumesc! Sanatate si tie!
saru-mana de poza, nouria. sunteti tare bine impreuna. era sa zic frumosi, dar suna prea lemnos si stereotip… seamana a cerc inchis familia voastra si cum cercul e forma perfectiunii… 😀
ai grija de tine. m-ai speriat. intamplarea face ca am un fin care e alergic el de felul lui si am inteles ca si baiatul lor (cel mai recent si frumos finutz al meu) este sub observatie sa nu cumva sa fi mostenit problemele tatalui…
ai grija ca nu e de gluma.
Am pus poza asa tarziu, pisica, fiindca asa e corect fata de cei de la revista. Maine apare numarul urmator, deci nu mai e nicio problema. Ma bucur ca ti-a placut.
Acum 16 ani am patit exact la fel cu alergiile astea si de atunci pana ieri n-am mai luat niciun medicament ciudat. Nu stiu ce mi-a venit ieri, de nu l-am refuzat. Si-am mai patit-o o data, acum si mai multi ani cand mi-am vopsit parul pentru prima si ultima oara. Atunci mi s-a umflat fruntea si doctorita care m-a vazut mi-a spus ca daca vreau sa mor, sa-mi vopsesc parul din nou. Am priceput mesajul si am renuntat la tot ce e artificial, simtindu-ma mult mai bine (si la propriu si la figurat) naturala.
Din pacate, copiii, de cele mai multe ori, mostenesc terenul asta atopic, cum corect spunea Irina mai sus. Totusi, poate finutul tau e mai norocos.
🙂 … cica oamenii de la care nu ai asteptari, nu te pot dezamagi, mi s-a spus nu o data. insa cred ca mi-e destul de greu sa nu astept macar respect. si in aceeasi masura realizez pe zi ce trece ca exceptand foarte putine persoane, trebuie sa fiu precauta cu ceea ce e in jur. sa dau fara sa astept. sau sa fiu constienta ca e posibil sa apara in orice moment ceva neplacut din partea unei persoane care pare destul de ok. pentru ca, stim bine, suntem atat de diferiti si fiecare are asteptarile lui. iar ale mele, recunosc, au fost de multe ori mari sau poate prea mari,pentru ca am avut tendinta sa-i vad pe ceilalti capabili de ceea ce pot eu, fara lipsa de modestie.
ma bucur ca alergia a fost ceva ce a trecut repede. iar raspunsul la exclamatia din final il stii deja. 🙂
Sa-ti fie de folos! Si cel mai important e sa ramai numai cu teoria…sa nu mai ajungi la practica! ;)) O seara placuta!
O familie perfecta, o familie fericita! Asta vad eu si cred, vede oricine in taifasuri.
Draga Nouria, ma bucur ca te simti mai bine. Multa sanatate si ai grija de tine.
Cred ca fiecare om a avut parte in viata si de dezamagiri. Adevarul e ca atunci cand te dezamageste o persoana draga, cand primesti o „lovitura sub centura” de la cine nu te astepti, de la cineva in care ai crezut…e dureros. Si uneori nici timpul nu poate sterge urmele lasate in suflet…
E adevarat, Andra, ca daca n-ai asteptari, n-ai nici dezamagiri, dar sunt persoane care isi doresc sa ai asteptari de la ele, care cersesc asta, pentru ca mai apoi „sa-ti dea in cap”, facandu-te sa regreti creditul pe care l-ai acordat.
Cu cat e mai draga persoana, Criss, cu atat durerea e mai mare si puterea de-a ierta mai mica. Eu, cel, putin, asa sunt.
Revin si aici cu un comentariu, daca tot mi-am intrat in „mana”. Du-te la un alergolog, ca aveti destui si buni in Bucuresti. Eu vin de la Brasov la o dr. alergolog in Bucuresti. Sfatul meu pentru Daruius; fa-i teste din sange. Sunt cele mai concludente. Aici la Brasov, am facut teste cutanate, vaccin 2 ani ca sa aflam de fapt ca era alergic, dar nu la acarieni ci la …..cazeina din lapte. Asa ca..aviz amatorilor!!!
Saptamana aceasta mi-am facut programare si ma duc la alergolog, apoi, in functie de cum se desfasoara lucrurile, il duc si pe Darius. Cum o cheama pe doctorita la care ai fost tu, Lacramioara?
Scuze pentru intarziere..
Am fost la cabinetul particular: alergolog Dr. Bumbacea Roxana – Clinica Novo Medica, Intr. Costache Negri Nr.6A, Bucuresti, tel. 021 410 54 70.
Din cate stiu e si la spitalul Cantacuzino, iar sotul este pneumolog. Dansa este o dr. super ok, te asculta, nu se grabeste, se respecta programartile. Iti dai seama ca eu vin de la Brasov, dupa ce aici am avut ceva experiente neplacute cu alergologii locali.
Buna seara. Deci mai exista si alte persoane care fac socuri anfilactice??????Eu tocmai l-am facut pe al doilea, de la algocalmin cu no-spa intramuscular, pe fondul unei crize de stomac. Primul l-am facut acum 5 ani la dentist, la lidocaina. Acum a fost ca in filmele cu doctori. A venit salvarea in 7 min. cu monitoare si branule. Am ajuns la UPU la Judetean. Si dau de d-nul doctor care apare la tv. cu situatiile despre accidente si batausi. Sa-i dea Dumnezeu sanatate. Mi-a bagat 4-5 doze de adrenalina si nu ma mai opream din tremurat. Dar culmea, in timpul stationarii in UPU, de vreo 1ora si jumatate ma intrebam ce caut acolo si imi ziceam ca ma fac de ras, sa ma dau jos din patul ala, ca sunt altii mai rau ca mine. Si pentru ca n-aveam ce face, l-am intrebat pe d-nul doctor daca apare la tv., daca eu sunt de dat pe post, in cond. in care daca cineva imi dadea o oglinda as fi spus ca sunt cel mai tare mostru din tara. Bineinteles, d-nul doctor a raspuns pozitiv glumelor si situatia s-a destins si recuperarea s-a terminat la ora stabilita de d-nul doctor. Am rams internata vreo 2 zile dupa care mi s-a spus fara, oua, carne, lapte 3 zile si recomandarea sa ma straduiesc sa nu mai fac altdata asa ceva, decat in prezenta UPU. Deci, daca ma doare capul, stomacul sau altceva, directia UPU sa-mi faca antialgice sub supraveghere medicala de urgenta. Deoarece dupa primul soc anafilactic am ajuns la alergolog care mi-a indicat doar 5 pastilute de xyzal, am zis ca de data asta sa ajung la Bucuresti. Am scris pe adresa site-ului de alergologie din Romania si mi s-a raspuns sa ajung la Bucuresti tot la d-na Bumbacea. Intrebare: Ati resusit sa gasiti o rezolvare alergiei medicamentoase. Nu de alta, dar in caz de operatie sau extractie dentara, riscam sa ni se faca pe viu procedurile. Va multumesc pentru rabdare si daca puteti sa-mi raspundeti, v-as ruga sa ma indrumati . Simona M.
@Simona: Din fericire, organismul meu tolereaza Algocalminul, Nurofenul si singurul lucru pe care il pot face este sa folosesc doar medicamentele care stiu ca nu imi fac rau. Situatia dvs este mult mai grava din cate inteleg. Eu am fost la o doctorita careia nu i-am retinut numele, extrem de slab pregatita (ca sa gaseasca o explicatie incepuse sa rasfoiasca o carte si sa studieze de fata cu mine)si am lasat-o balta. M-a trimis sa fac teste cu acelasi tip de medicamente, dar de data asta sub supraveghere medicala, si doar gandul ca as putea-o lua de la capat m-a inspaimantat si am renuntat. Prin urmare, nu stiu cum v-as putea indruma. Oricum, daca va mai fi nevoie vreodata o voi cauta pe doamna doctor Bumbacea pe care toata lumea o recomanda.
Multa sanatate va doresc!
Acum am recitit mesajul pe care vi l-am trimis. Scuzati eventualele litere pe care le-am mancat. Am scris in graba. Stiu ca nu este o scuza, dar ………s-a intamplat.
Multumesc pentru raspuns si pentru urare. Asemenea si dvs. si intregii familii. Sper ca in vara sa ajung in Bucuresti. Pe mine ma inspaimanta faptul ca banalele medicamente, algocalmin si no-spa pe care le foloseam din copilarie sub forma de pastile, mi-au facut atata rau, acum la 44 ani. Trebuie sa fac ceva pentru ca nu rezist la durere, in cazul in care va fi nevoie de vreo interventie, fie ea si tratarea unei carii dentare. Intre timp o sa incerc si alta abordare a problemei din punct de vedere a homeopatiei (d-nul doctor Coroi). O sa va tin la curent cu rezultatele pe care sper sa le am , atat din punct de vedere alopat cat si homeopatic. Multa sanatate si multe bucurii alaturi de intreaga familie va doresc!