Cu copilul in Piata Universitatii

Am inteles ca oamenii au ajuns la capatul rabdarii. Am inteles ca au dreptul sa-si strige nemultumirile. Am inteles ca vor o schimbare. Am inteles ca majoritatea sunt oameni de buna credinta. Am inteles ca disperarea i-a manat in lupta. Am inteles ca au curaj si simt ca nu mai au nimic de pierdut.

Ce n-am sa inteleg niciodata este cum poate un parinte sa-si ia copilul in carca si sa il scoata in strada in mijlocul manifestatiei, folosindu-l drept scut in fata jandarmilor. Ce tata e ala care isi ia copilul din casa si il duce in piata, expunandu-l unui evident pericol? Ce mama e aia care isi imbraca frumos fetita ca s-o tarasca dupa ea la manifesatii de protest? Ce nemultumire din lumea asta ii da dreptul unui parinte sa calce in picioare inocenta, puritatea, sufletul propriului copil?
Am inteles ca statul nu are grija de copii, ca nu le ofera conditii civilizate de trai, ca n-au o viata decenta si nici un viitor asigurat, dar tu, parinte, cum ai grija de copilul tau? Pai daca tu insuti il folosesti si il arunci in valtoare cu mana ta, ce pretentii sa mai ai de la altii?
In loc sa-l lasi in casa lui, cu jucariile lui, intr-un mediu sigur, il iei cu tine in ger, printre jandarmi si molotoave si bolovani si oameni furiosi. Asta face un parinte pentru copilul lui? Asa rezolva problemele, ducandu-l intr-un loc in care un copil nu are ce cauta? Obligandu-l sa vada niste scene care l-ar putea marca pe viata? Punandu-i integritatea fizica si psihica in pericol?
Sunt curioasa cati dintre cei care au venit cu copiii la manifestatii i-au adus pe cei mici in zilele de liniste in Piata Universitatii ca sa viziteze muzeul aflat acolo. Cati si-au dus copiii la vreun spectacol la Teatrul National sau la Opereta? Cati le-au cumparat odraslelor vreo carte de la tarabele din zona?
Noi suntem cei care ne modelam copiii. Noi le trasam drumul si reperele in viata. De noi depinde soarta lor. Noi trebuie sa-i protejam, sa-i invatam ce-i bine si ce-i rau. N-are nimeni o putere mai mare asupra copilului decat propriul parinte. Cum ne exercitam acest drept?

Asa cum altii n-au dreptul sa-si bata joc de noi, nici noi n-avem voie sa ne batem joc de proprii copii. Asa cum unii nu-si merita functiile pe care le au, nici parintii despre care vorbesc nu-si merita copiii.

Pe drumul meu

Sunt pe cale sa ma retrag din tot si din toate. Sunt pe cale sa-mi urmez drumul meu scris in stele. Mai pierd vremea putin pe aici dupa care voi pleca.
Mai mult nu stiu sa spun. Mai mult voi tacea.

Imi pare rau!

Nici nu stiu cu ce sa incep povestirea. Mi-e teama ca orice as spune ar fi prea dur si prea urat, asa ca ma abtin atat cat pot. Ceea ce ar fi trebuit sa fie un eveniment fericit, la care am pus si noi umarul prin prisma meseriilor noastre, s-a transformat intr-o mare mahnire, lehamite, dezgust si ura. Da, recunosc fara pic de teama ca acestor oameni nu merita sa li se intample lucruri frumoase, nu merita sa primeasca bucurii si nici sa intre in lumea civilizata. Habar n-au sa respecte, habar n-au sa recunoasca macar in gand care le e locul, habar n-au sa fie oameni, pana la urma.
Am promovat la greu un anumit eveniment pentru copii, pentru ca DA, lucram cu ei, pentru ei si vrem sa fie fericiti toti. Am informat frecvent populatia despre ceea ce urma sa se intample, despre locul in care urma sa se intample si am fost parte activa la ceea ce a devenit in scurt timp o mare dezamagire pentru familia mea. Am facut parte din acest eveniment si cand am ajuns acolo, impreuna cu copiii nostri, si cand ne-am permis sa ne apropiem de locul faptei, in calitate de parteneri, de oameni implicati, ne-a lovit un val de ura, de jigniri, de apelative la care mi-e scarba sa ma gandesc. N-au priceput oamenii de ce nu stam la coada ca si ei, s-au simtit ofuscati ca intram prin fata, ca doar “sunteti vedete, nesimtitilor”. Singura diferenta dintre noi si ei, pe care dobitocii infuriati n-aveau cum s-o priceapa, era ca noi eram partenerii evenimentului si doar in aceasta calitate am intrat EXACT pe unde ne era locul. Am incercat sa explic asta unora, dar erau prea revoltati ca sa inteleaga. Sau prea prosti.
De multe ori ma intreb, daca zace atata frustrare in unii, daca ii macina invidia, daca nu sunt multumiti cu statutul lor, cu realizarile lor, cu meseriile lor, cu privilegiile lor in urma muncii pe care o fac, de ce mama naibii nu-si depasesc conditia? Daca se simt atat de jigniti de faptul ca unul care are o meserie ce-i permite sa participe la o manifestare in calitate de invitat, organizator, partener media sau mai stiu eu ce, are un loc mai bun, de ce nu pun mana pe carte, de ce nu urmeaza cursuri de profil sau vreo facultate care sa le dea mana sa fie ei in locul celui pe care il injura din rautate?
Le place sa participe la evenimente organizate de altii, promovate de mass-media si de oamenii implicati, dar la o adica, le-ar infige oricand un cutit in spate acestora fiindca sunt mai in fata decat ei sau mai aproape de miezul intamplarilor.
Asa stand lucrurile, revin la ceea ce am spus mai devreme: acesti oameni NU MERITA nimic bun. Imi pare rau ca am facut parte din aceasta intamplare si promit sa nu ma mai implic niciodata in nimic ce ar putea aduce la un loc multi indivizi care sa nu fie in stare macar sa taca naibii din gura, daca nu sunt capabili sa aprecieze ceea ce li se ofera la nas.
Din respect pentru toti cei care au organizat evenimentul si au fost parte activa a acestuia, nu voi da detalii despre el, nu-l voi numi. Sunt sigura ca ar fi vrut sa se scrie, sa se auda si sa se spuna doar lucruri bune despre el. Merita fiindca asa ceva se intampla mai rar pe aici, pe la noi. Iar initiativa este mai mult decat laudabila. Ceea ce am trait eu acolo, insa, n-a fost din vina celor implicati, ci a celor veniti sa profite si sa arunce cu putin rahat. Sa fie la ei, acolo!

Mandria mea in “Mandria lui Simba”

Mandria mea este fiul meu, Darius. “Mandria lui Simba” este numele partii a doua a desenului animat “The Lion King”. Si care-i legatura? O veti afla vizionand filmul care a aparut pe DVD, dublat in limba romana.
In urma unui casting organizat in Romania, cei de la Disney America au ales vocile care vor dubla varianta in limba romana a filmului de animatie. Spre marea noastra bucurie, Darius a fost ales “sa-i dea voce” leutului Kovu, iar acum, dupa cateva luni de asteptare, am pus mana pe DVD-ul atat de pretios pentru noi.
Cei care au copii cred ca isi pot imagina ce am simtit urmarind filmul si auzindu-i vocea fiului meu talentat. Pot sa va spun ca mi-am tinut copilul in brate timp de 80 de minute si cu lacrimi in ochi i-am susurat la ureche “Sunt mandra de tine, mami!” Iar el mi-a raspuns:”Si eu de voi!”
Peste ani, acest DVD va reprezenta o amintire vie despre un copil bun si cuminte care a stiut mereu sa fie mandria noastra, sensul vietii noastre, nu doar pentru ca asa e firesc sa fie, ci pentru ca intr-adevar merita.

Prieteni cu care ma mandresc. Azi: Anca Grecu

Am cunoscut-o acum un an si jumatate cand am inscris-o pe fetita mea (care avea 4 luni) la clubul de educatie acvatica “Baby Spa”. Anca Grecu este managerul clubului si o persoana atat de devotata meseriei sale, incat o gasesti la lucru la orice ora din zi. Asta am observat eu pentru prima data la ea. Ca e prezenta tot timpul acolo, ca se implica trup si suflet in activitatea clubului si ca mai are timp si rabdare sa fie si amabila si draguta cu toti parintii care-i calca pragul. Nu-i lucru usor sa-i multumesti pe toti cand e vorba despre copii. Responsabilitatea e mare, pretentiile la fel. Dar Anca are nervi de otel si suflet de mama, asa ca se poate mula usor pe cererile parintilor care isi aduc copiii la Baby Spa.
La inceput, am crezut ca e doar o femeie de cariera, si inca una bataioasa, si nici prin cap nu mi-a trecut ca de fapt ea este si sotie, si mama a doi copii si ca isi indeplineste toate sarcinile de familista cu succes. Aceste amanunte le-am aflat in timp, cand am inceput sa stam de vorba, sa ne imprietenim.
Astazi, la un an si jumatate de cand o stiu, Anca a mai adaugat ceva in CV-ul ei de profesionista, dar si de om pasionat de cunoastere. Si, apropo de post-ul meu anterior, eu consider ca acestia sunt oamenii despre care trebuie sa stim, pe care trebuie sa-i promovam si despre care sa vorbim, asa ca, dragi ziaristi care popositi pe acest blog, iata o stire onorabila pe care ati putea-o prelua: ANCA GRECU, managerul clubului de educatie acvatica Baby Spa si autoarea volumului “Bebelusul tau stie sa inoate”, a finalizat prima teza de doctorat din Romania avand in centrul atentiei activitatile acvatice la copiii de 0-3 ani. Tema abordata de catre proaspata Doctor in Educatie Fizica si Sport, ANCA GRECU, apartine unui domeniu relativ nou si ca atare mai putin cunoscut si discutat in tara noastra, respectiv domeniului „Activitatilor Acvatice destinate bebelusilor si copiilor mici”, cu accent pe aportul acestora in dezvoltarea globala a copilului si mai ales in ce priveste dezvoltarea psihomotricitatii, ca preludiu a motricitatii globale. Lucrarea are drept scop de a oferi un cadru comun de referinta pentru practicieni si o anumita perspectiva asupra dezvoltarii copilului, care va permite diversificarea si imbunatatirea conceptului de educatie generala si mai ales de educatie fizica, destinate copiilor in perioada timpurie. Teza respecta normele unei lucrari stiintifice de inalta tinuta academica, iar interpretarile autoarei, argumentate stiintific, orienteaza specialistii domeniului, care sunt preocupati de dezvoltarea timpurie a copilului, catre o noua componenta a educatiei fizice – educatia acvatica.
Demersul stiintific al tezei de doctorat s-a situat pe un taram putin explorat, avand in centrul atentiei o categorie de subiecti aparte – copilul nou-nascut si mic. Astfel, lucrarea este interesanta pentru orice expert al domeniului, dar, de ce nu?, pentru orice mamica ce doreste sa inteleaga cu adevarat ce este mai bine pentru copilul ei.

Acum intelegeti de ce sunt mandra? Pentru ca o stiu pe Anca, pentru ca fetita mea face de un an si jumatate activitati acvatice la clubul pe care il conduce ea, iar eu sunt linistita si fericita ca am ajuns la locul potrivit unde, fara doar si poate, se afla omul potrivit: Anca Grecu.

Cine vinde?

Mizeria.
Ai gura mare (si la propriu si la figurat)? Faci galagie? Iti ridici poalele in cap ca sa-ti arati chilotii sau ce ai in ei? Te tavalesti in noroi? Injuri in stanga si-n dreapta pe cine-ti apare in cale? Ai pareri despre toti si despre toate? Ii vinzi si pe mama si pe tata ca sa fii bagat in seama? Te lauzi cu avorturile facute? Dar cu numarul partenerilor de sex? N-ai nicio problema sa dezvalui ce pozitii preferate ai in pat? Esti mandra de numarul casatoriilor pe care le ai la activ? Esti dispusa sa nasti in direct? Dar sa procreezi la ora de maxima audienta? N-ai nicio problema sa faci pipi pe testul de sarcina la televiziune ca sa anunti in premiera nationala ca ai ramas gravida? Dar sa-ti bagi o camera video in vagin ca sa se faca o transmisie live de acolo? Esti mandra de dimensiunile sanilor si vrei sa ti-i prezinti in public? Esti dotat si vrei sa-ti vada toata lumea podoaba virila? Accepti sa incasezi doua palme peste ochi la tv ca sa demonstrezi oamenilor cat esti tu de oropsita? Vrei sa povestesti tuturor cum ai facut sex prima oara? Dar sa o barfesti pe diva aia nesuferita? Iti doresti sa stie toti ca esti singura, disponibila si ca ti-ai dori pe cineva potent? Vrei sa-ti arati tatuajul facut in zona pelviana? Simti nevoia sa uimesti planeta cu performantele tale in materie de amantlac? Esti dispusa sa te lauzi cu numarul casniciilor pe care le-ai distrus? Te mananca limba sa-i balacaresti pe unii si pe altii in public? Minti cu nerusinare ca sa te “scoti”? Inventezi scenarii care sa te ajute sa devii faimoasa? Iei bani pentru prestatii sexuale private? Poti sa fii si capra si oaie si vaca in acelasi timp daca ti se cere? Stii sa tipi? Dar sa plangi la comanda? Vrei sa ne sensibilizezi cu povesti din copilaria ta chinuita cand n-aveai rochii, pantofi si cand nemernicii aia de parinti te-au abuzat? Sau poate vrei sa ne povestesti despre parasuta aia de sora-ta care ti-a furat iubitul? Sau poate ai vreo ruda de gradul T care face puscarie pentru pedofilie si vrei sa ne povestesti drama prin care trece? Sau poate te pricepi sa inventezi tu drame care sa smulga lacrimile publicului? Sau poate dai bine cu pumnul ori cu piciorul. Esti bataus fioros? Ai bagat in coma vreo 2 si in mormant alti cativa? Esti smecher si esti bine facut? Sau esti smecher si atat? Ai bani multi si simti nevoia sa le razi in nas sarantocilor? Ai bani putini si mori de ciuda ca altii au si vrei sa-i injuri nitel in vazul lumii? Ti-ai mai cumparat vreun vibrator de ultima generatie? Sau haine de la Paris? Sau poate vrei sa ne arati ultimele achizitii in materie de gadget-uri.
Daca macar la una dintre intrebari raspunsul tau e DA, am o veste buna: e vremea ta! Lanseaza-te! Vei fi o vedeta! Vei aparea la televizor, in ziare, in reviste, pe panouri publicitare, pe toate site-urile, la prezentari de moda, la evenimente mondene. Vei vinde! Si asta e tot ce conteaza. Uimeste-ne si fa-ne sa regretam ca nu suntem tu. Transforma-ne intr-o gasca de invidiosi. Vom suferi ca nu suntem ca tine, ne vom simti mici si neputinciosi in fata maretiei tale. Asta e! Ghinionul nostru. Acum este vremea TA!

Oamenii veninosi

Sunt aceia care lasa in urma lor ura si instrainare. Cei care tes intrigi si provoaca. Cei care murdaresc inocenta cu vorbele lor. Cei care neputand infaptui lucruri marete in viata lor se razbuna pe ceilalti.
Dupa ce trec ei se simte miros de iarba arsa. Raman pasari cu aripi frante. Florile isi pierd culoarea, iar iubirile intra in convalescenta.
Oamenii veninosi te vor cazut. Se hranesc cu nefericirea ta si se balacesc in noroiul pe care il provoaca. Le place sa scoata la lumina raul, uratul. Din asta traiesc.
Ei n-au o viata a lor. O traiesc pe a altora desi tiparele le sunt prea mari pentru caracterul lor mic.
Nu se simt bine daca nu-si impun regulile lor. Taie si spanzura crezand ca asa vor deveni cumva speciali. Importanti.
Singura modalitate de a te apara de nimicniciile pe care le fac este sa le pui o oglinda in fata. Sa se vada exact asa cum sunt, nu cum se imagineaza. Se vor impotrivi, vor incerca sa sparga oglinda, s-o demonteze vorba cu vorba, dar intr-un final, in sinea lor, vor recunoaste ca au pierdut jocul. Jocul cu sentimentele, cu manipularea, cu intrigile si smecheriile merge doar la prosti.
Cei inteligenti ii indeparteaza pe oamenii veninosi din calea lor. Iar ei vor ramane sa se inece in otrava proprie.

Dialoguri intre soti

Ce faci cand esti martorul fara voie al unor dialoguri intre soti pe care nu credeai ca le vei putea auzi vreodata? Ce poti sa spui cand vorbele dintre ei iti ingheata inima si iti zdruncina din temelii increderea in casnicie, in viata fericita din cuplu?
Cand vezi ori auzi la televizor intamplari socante ce au loc intre membri unei familii te gandesti ca in jurul tau, in cercul tau intim asa ceva nu se poate intampla. Doar cei neinstruiti, ignoranti ori bolnavi grav isi pot lua viata unul altuia, se pot mutila ori razbuna crunt pentru orice mizerie, cat de mica, ce le-a ranit orgoliul. Soti care-si omoara ori isi lovesc sotiile din gelozie, mame care se sinucid dupa ce-si ucid copiii ca sa se razbune pe sotul infidel, copii care-si macelaresc parintii ori care-si iau viata in semn de protest fata de vreo nedreptate. Toate astea sunt subiecte de stiri macabre, iar protagonistii, in cele mai multe cazuri, sunt oameni simpli, fara mari pretentii, cu clase putine ori cu minte putina. E drept ca printre ei se mai strecoara si cate un intelectual chinuit de viata, de sotie/sot ori de balaurii din cap, dar mai rar.
Si cand crezi ca numai de la televizor poti afla grozavii demne de filmele horror, auzi in apropiere urmatorul dialog:
“Daca mai continui cu viciul asta, o sa te insel” zice sotia.
“Pacat!”zice sotul. “Va ramane copilul nostru fara parinti”.
Ce-o fi vrut sa spuna intelectualul cu pretentii de mare domn? Cum adica sa ramana copilul fara parinti daca sotia il insala?
M-am tot gandit la dialogul asta si n-am reusit sa gasesc o explicatie cumsecade amenintarii sale. Nici n-am incercat sa intreb ca sa ma luminez fiindca orice as fi spus ar fi fost inoportun. De obicei nu e bine sa te bagi in certurile de familie fiindca orice ai spune, cand cei doi se impaca, tu ajungi dusmanul de moarte al cuplului si toata frustrarea din relatia lor se rasfrange asupra celui care a avut nenorocul sa asiste la dialog.
M-am retras discret de pe terenul de lupta si m-am gandit la voi, cei care ma cititi si cu care ma mai sfatuiesc in momente de dezechilibru emotional.
Ce anume il poate determina pe un om sa spuna asemenea vorbe? Ce-l poate face doar sa le gandeasca? Sa fie o boala latenta si nedescoperita la timp? Sa fie un orgoliu bolnav? Sa fie doar niste vorbe aruncate la nervi? Dar de unde vin ele? Din ce hatisuri murdare ale mintii s-au desprins si au iesit la lumina?
Ce-as putea spune unor oameni care poarta un asemenea dialog? Voi ce le-ati spune?
Facand abstractie de faptul ca am nimerit intr-un moment nepotrivit, cum ii voi mai putea privi in ochi pe acesti oameni cu care sigur ma voi mai intalni?

La multi ani, Mariile mele dragi! La multi ani, Marian, prieten drag!

In zi de mare sarbatoare gandul imi zboara spre prietena mea, suflet pereche de peste 20 de ani, la fetita ei cu chip de ingeras, la soacra mea care ne-a inseninat zilele si ne-a prelungit somnul de dimineata timp de saptamani intregi, la prietenul drag si scump al familiei noastre, intalnit la malul marii in Saturn, la una dintre nasicile noastre iubite, la bona lui Darius care de ani intregi ne ajuta, ne suporta si ne indrageste, la toate Mariile care mi-au trecut pragul casutei virtuale si la cele care o vor mai face.
Sa va fie bine, sa va fie usor, sa va fie dragoste in suflet si liniste in case!
La multi ani!

Poze din vacanta

M-am intors de curand dintr-o calatorie prin Europa si m-am gandit sa insufletesc putin blogul cu cateva fotografii facute de mine. Din punct de vedere tehnic ori artistic nu sunt mare lucru, dar reprezinta fragmente de amintiri pe care le voi purta cu mine pe veci.
Acestea sunt pozele facute de mine, iar pozele cu mine in vacanta se afla pe www.nouria.boncafe.ro

Parada Disney

Dom Koln